Parte de vorbire: s.
Origine: (it. laringe)
1. partea superioară a traheii, organ al fonaţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. laryngectomie)
1. incizie, extirpare a laringelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aryténoïde)
1. (cartilaj mobil al laringelui) care întinde corzile vocale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspiration, lat. adspiratio)
1. năzuinţă, dorinţă puternică.
2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micşorarea presiunii aerului din ea.
3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bitonal)
1. (muz.) care are două tonuri (sau sunete); care utilizează două tonalități diferite.
2. (despre o voce alterată) care rezultă prin formarea simultană a două sunete în laringe (ex. voce ~ă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cricoïde)
1. cartilaj ~ = cartilaj al laringelui, în formă de inel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. croup)
1. anghină difterică localizată pe laringe.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f., III. s.n.
Origine: (fr. cunéiforme)
1. I. în formă de cui; (rar) cuneat.
2. scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic.
3. (despre un sistem de scriere) care utilizează litere în formă de cuie; care folosește acest tip de scriere.
4. (mineralogie) caracterizează un octaedru cu patru fețe triunghiulare și patru trapezoidale.
5. (anatomie) cartilaj ~ = cartilaj mic situat în laringe.
6. II. literă folosită în acest sistem de scriere.
7. III. (anatomie) os al tarsului.
8. (anatomie) tract de fibre în funiculul posterior al măduvei spinării.