Dictionar

clarisim, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m. (înv., Transilv.)  
Etimologie: (it. clarissimo, lat. clarissimus)

1. I. care este foarte clar.
2. foarte ilustru, ilustrisim.
3. II. titlu de reverență dat preoților catolici sau greco-catolici; (prin ext.) persoana care poartă acest titlu.
4. (var.) clarissim.
 

formularistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (formular + -istic/ă/)

1. adj. referitor la formularistică.
2. s. f. activitatea de întocmire a formularelor.
 

larice

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. larice, lat. larix, -icis)

1. arbore rășinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare și cu lemn tare și rezistent, foarte prețios; zadă.
2. (var.) lariță, (înv.) larce, (înv.) larici, (înv.) laris, (reg.) lariș, (reg.) larită.
 

particularist, -ă (1)

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. particulariste)

1. I. referitor la particularism, propriu particularismului.
2. II. adept al particularismului (poziția unui grup etnic, comunități etc. care dorește să-și păstreze trăsăturile particulare, distinctive).
 

acelular; necelular

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acellularis
2. FR acellulaire
3. EN acellular
4. DE nicht zellenartig
5. RU бесклеточный
6. HU sejt nélküli, nem sejtekből álló
 

acicular; aciculiform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acicularis; aciculatus; aciculifer; aciculiformis
2. FR aciculaire; aciculé; aciculifère
3. EN acicular; needle-spaped; aciculate; sharp pointed
4. DE nadelförmig; nadelspitzig; spitzlaufend; nadelartig
5. RU иrловидный; иrольчaтый; иrлоносный
6. HU tűalakú, tűszerű, tűhegyű, szúrós