Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. larve, lat. larva)
1. stadiu în dezvoltarea unor animale (insecte, bacterieni etc.), diferit de stadiul adult.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. larvaire)
1. în stare de larvă; referitor la larvă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alevin)
1. (ihtiologie) larvă de pește sau pui de pește care depind de sacul vitelin pentru hrană.
2. (pescuit) pești mici folosiți pentru a popula iazurile și râurile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axolott)
1. stadiu larvar acvatic al unei specii de salamandre.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. cénure)
1. (zool.) forma larvară a teniei care se dezvoltă ca parazit în organismul uman sau animal și care poate cauza probleme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cercaire)
1. larvă a gălbezii, care trăieşte în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cestodose)
1. (med.) boală parazitară cauzată de prezența cestodelor în organism.
2. (loc. subst.) ~ larvară = boală parazitară cauzată de prezența larvelor de cestode în organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kyste)
1. tumoare benignă de forma unei pungi plină cu conţinut (semi)lichid.
2. înveliş protector foarte rezistent la unele animale inferioare.
4. celulă globuloasă bogată în substanţe de rezervă, cu funcţia de organ de înmulţire a unor plante inferioare.