Dictionar

ciocolatină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chocolatine)

1. (Franța, Canada) produs de patiserie realizat dintr-un foitaj dospit, identic cu cel al croasantului, dreptunghiular și rulat pe un baton de ciocolată.
2. (România) termenul este utilizat pentru diferite prăjituri pe bază de ciocolată.
 

gelatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gélatine, it. gelatina)

1. substanță proteică coloidală extrasă prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosită în industria alimentară și farmaceutică, în bacteriologie, tehnică etc.
2. piele crudă, pregătită pentru tăbăcire.
3. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină.
 

gelatină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT gelatina
2. FR gelée; gélatine
3. EN jelly; gelatine
4. DE Gelatine; Gallerte
5. RU студень; желaтин
6. HU kocsonya, nyálka, zselatin
 

palatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. palatine)

1. etolă scurtă feminină de blană, purtată la gât și pe umeri.
 

platina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. platiner)

1. a acoperi cu un strat subțire de platină.
2. a decolora părul de pe cap prin mijloace chimice.
 

platină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. platine)

1. metal prețios alb-argintiu, dur, foarte greu, ductil și inoxidabil.
2. (pl.) dispozitiv prevăzut cu contacte electrice care comandă aprinderea în motoarele cu explozie.
3. piesă plană care intră în construcția anumitor aparate.
 

ablativ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ.
 

agita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)

1. tr. a clătina, a flutura.
2. a ațâța, a instiga la revoltă.
3. a produce vâlvă în public.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniștit.
 

agitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)

1. mișcare prelungită; clătinare.
2. stare de neliniște, de tulburare, de enervare.
3. tumult, zarvă, răscoală.
 

ansă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anse, lat. ansa)

1. toartă de care se prinde un vas, un coș etc.
2. fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor.
3. formație anatomică în formă de toartă.
4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg.
5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii.
 

antihalo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antihalo)

1. peliculă de lac sau de gelatină colorată, care împiedică formarea efectului halo.
 

avenida

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sp. avenida)

1. (în Spania, Portugalia, America Latină) stradă principală, de obicei foarte largă, dreaptă, mărginită de copaci, care duce la un anumit punct din oraș; bulevard.