Dictionar

Antenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.

2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.

3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.

4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.

5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.


Candelă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., lat. candela)

1. unitate de măsură a intensităţii luminoase, a 60-a parte din intensitatea luminoasă a unui cm2 de corp absolut negru la temperatura de solidificare a platinei.


Clasic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. classique, lat. classicus)

1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia.

2. conform normelor artei antice greco-latine.

3. referitor la clasicism (1).

4. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecţiune.

5. (despre scriitori, artişti etc.; şi s. m.) care aparţine clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-ştiinţific al unui popor sau al lumii; model.

6. care are loc în mod obişnuit în anumite circumstanţe; obişnuit; tipic, caracteristic.


Clasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)

1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.

2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.

3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.


Contaminaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contamination, lat. contaminatio)

1. contaminare.

2. procedeu folosit de scriitorii latini constând în amestecarea subiectelor mai multor comedii greceşti pentru a alcătui una latinească.

3. (lingv.) încrucişare între două limbi.

4. modificare a formei unui cuvânt sau a unei construcţii gramaticale prin încrucişarea lor cu alte cuvinte ori construcţii asemănătoare ca sens.

5. influenţă reciprocă între elemente folclorice.


Coridă

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. corrida)

1. luptă cu tauri, ca spectacol sportiv, în Spania şi ţările Americii Latine.