Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromion)
1. apofiză a omoplatului, în formă de spatulă, care se articulează cu clavicula.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alvéolopalatal)
1. (despre consoane) articulat la limita alveolelor şi a palatului dur.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + flatulent)
1. (medicament) care combate flatulenţa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apical)
1. (anat.) situat în vârful unui organ.
2. (despre consoane) care se articulează cu vârful limbii apropiat de dinţi, de alveole sau de bolta palatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astralon)
1. produs chimic termoplastic obţinut prin copolimerizarea clorurii de vinil şi a acrilatului de metil.