Rezultate secundare (Latură):
Cadrilatură
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cadrila + -tură)
1. desen cu linii drepte, întretăiate.
2. țesătură cadrilată, cu desene în formă de carouri (diferite).
Capelatură
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. capelage)
1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele.
2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg.
Faţă; latură
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU arc, elülső rész, szembeni szél, oldal
Filatură
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filature)
1. unitate industrială în care fibrele textile sunt transformate în fire.
Legislatură
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. législature)
1. durata mandatului unui organ legislativ.
Maculatură
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Makulatur, fr. maculature)
1. hârtie veche, deşeuri de tipografie şi de legătorie, pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului.
2. hârtie prost tipărită, pătată, care se rebutează.
3. (fig.) literatură, scriere fără valoare.
Abordaj
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)
1. abordare.
2. atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
Absolutiza
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. absolutiser)
1. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută.
2. a considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.
Abstract, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Acrescământ
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. accroissement)
1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moştenitor, a unui legatar creşte, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.
Acromat, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. s.m.f.
Origine: (fr. achromat, germ. Achromat)
1. I. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromatic.
2. II. sistem optic căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.
3. III. persoană care nu poate distinge culorile.
Acromatiza
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. achromatiser)
1. a corecta sau a înlătura aberaţia cromatică.