Dictionar

Rezultate secundare (Lată):

Balata

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. balata)

1. gumă dintr-un arbore din America tropicală, la fabricarea izolanţilor, la impregnarea curelelor de transmisie.


Balată

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. ballata)

1. poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, din una sau mai multe strofe şi un refren.


Ciocolată

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ciocolata)

1. amestec solidificat de cacao şi zahăr cu alte ingrediente.

2. băutură din praf de ciocolată (1) dizolvat în apă sau în lapte.


Culată

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. culatta)

1. partea dinapoi a ţevii unei guri de foc.


Dilata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dilater, lat. dilatare)

1. refl., tr. a(-şi) mări volumul sub acţiunea căldurii.

2. refl. (despre unele organe) a se mări, a se lărgi.


Eclata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éclater)

1. a străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire.

2. (fig.) a izbucni, a se manifesta violent, brusc.


Acreditiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.

2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.


Adenolimfocel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénolymphocèle)

1. dilataţie a vaselor şi a ganglionilor limfatici.


Adula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aduler, lat. adulari)

1. a linguşi, a flata în chip servil.


Adulaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adulation, lat. adulatio)

1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.

2. (var.) adulațiune.

3. (antonime) detestare, disprețuire.


Agranulocit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.


Alternat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. alternat)

1. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.

2. schimbare pe rând; succedare regulată a fenomenelor specifice, a culturilor; alternare.