OK
X
aplauda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. applaudere, după fr. applaudir)
1.
intr.
a
bate
din
palme.
2.
tr.
(fig.)
a-și
exprima
mulțumirea,
entuziasmul,
prin
aplauze.
lăudăcios, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (lăuda + -ăcios)
1.
care
are
obiceiul
de
a
se
lăuda,
căruia
îi
place
să
se
laude
cu
orice
prilej;
lăudăros.
laudanum
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. laudanum)
1.
narcotic
lichid
pe
bază
de
opiu.
laudatio
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. laudatio)
1.
discurs
de
laudă
pentru
cineva
sau
ceva;
elogiere.
laudativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. laudatif)
1.
care
laudă;
elogios,
favorabil.
antiparastază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antiparastase)
1.
figură
retorică
prin
care
se
urmărește
să
se
demonstreze
că
faptul
incriminat
este
lăudabil.
apologet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Apologet)
1.
cel
care
laudă
cu
un
zel
excesiv
o
persoană,
o
idee
etc.;
apologist.
2.
autor
de
apologii
(2).
apologetism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (apologet + -ism)
1.
laudă
exagerată,
apărare
servilă
și
interesată;
apologie.
apologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apologie, lat., gr. apologia)
1.
laudă
exagerată,
apărare
servilă
și
interesată;
apologetism.
2.
scriere,
cuvântare
prin
care
se
ia
apărarea
cuiva
sau
a
ceva.
apologiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (it. apologizzare)
1.
a
lăuda
excesiv;
a
face
apologia
(cuiva
sau
a
ceva).
2.
a
justifica;
a
milita
pentru
apărarea
cuiva
sau
a
ceva.
blamabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. blâmable)
1.
care
merită
să
fie
blamat;
demn
de
blamat.
2.
(antonime)
lăudabil,
pardonabil.