Dictionar

Laudativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. laudatif)

1. care laudă; elogios, favorabil.


Calomnios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calomnieux)

1. care calomniază; care conține o calomnie; care posedă trăsăturile calomniei; calomniator, clevetitor, defăimător.

2. (antonime) flatant, laudativ.


Ditirambic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus)

1. referitor la ditirambi, de natura ditirambilor.

2. (fig.; despre stil, vorbire) exagerat laudativ; foarte elogios.


Elogios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élogieux)

1. laudativ, cu elogii.


Encomiastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. encomiastico)

1. cu caracter panegiric, laudativ, elogios.


Meliorativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mélioratif)

1. (despre cuvinte, expresii) cu sens laudativ.

2. (lingv.) care un sens mai favorabil; care are o conotație favorabilă.

3. (anton.) depreciativ.