Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. magna cum laude)
1. apreciere superlativă acordată la trecerea unui examen în învăţământul universitar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astéisme)
1. figură retorică constând în deghizarea unei laude sau a unei flatări sub aparenţa blamului ori a reproşului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panégyrique)
1. discurs la vechii greci şi la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintaşilor sau se aduceau laude unui oraş, unei persoane însemnate.
3. tămâiere, laudă exagerată şi nemeritată, linguşitoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. glorifica)
1. care se bucură de mari laude.
2. care se bucură de glorie veșnică.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (lăuda + -ăcios)
1. care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; lăudăros.