Lectura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lectură)

1. a citi.

2. a citi un manuscris în vederea pregătirii pentru tipar.

---

Lectură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lecture)

1. faptul de a citi; citit, citire.

2. text, bucată de citit.

3. culegerea informaţiilor înregistrate în memoria unui calculator electronic.

---

Colectură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kollecktur)

1. oficiu de procurare a cărţilor necesare bibliotecilor.

---

Fotolectură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photolecture)

1. (inform.) sistem de citire a informaţiilor conţinute în cartele sau benzi perforate etc.

---

Relectură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. relecture)

1. recitire, a doua lectură.

---

Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

---

Anagnost

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagnoste)

1. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc.

---

Custode

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. custode, lat. custos, -odis)

1. cel care are în grijă paza unor bunuri.

2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea şi restituirea cărţilor în sala de lectură.

3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, şi repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor şi a paginilor manuscriselor.

---

Enjambement

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. enjambement)

1. (versificare) procedeu de versificație care poartă sensul pe două versuri, fără a marca aceasta prin vreo pauză, și face ca lectura versului doi să fie necesară pentru înțelegerea primului; ingambament.

---

Imprima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. imprimer, lat. imprimere)

1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări.

2. a tipări.

3. a întipări desene pe o pânză.

4. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon.

5. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica.

---

Izotopie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isotopie)

1. proprietate a unor elemente chimice de a fi formate din mai mulţi izotopi.

2. (lingv.) ansamblu redundant de categorii semantice, care face posibilă lectura coerentă a unui text.

---