Rezultate principale (Lectură):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lectură)
2. a citi un manuscris în vederea pregătirii pentru tipar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lecture)
1. faptul de a citi; citit, citire.
3. culegerea informaţiilor înregistrate în memoria unui calculator electronic.
Rezultate secundare (Lectură):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kollecktur)
1. oficiu de procurare a cărţilor necesare bibliotecilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photolecture)
1. (inform.) sistem de citire a informaţiilor conţinute în cartele sau benzi perforate etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. relecture)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagnoste)
1. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. custode, lat. custos, -odis)
1. cel care are în grijă paza unor bunuri.
2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea şi restituirea cărţilor în sala de lectură.
3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, şi repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor şi a paginilor manuscriselor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. enjambement)
1. (versificare) procedeu de versificație care poartă sensul pe două versuri, fără a marca aceasta prin vreo pauză, și face ca lectura versului doi să fie necesară pentru înțelegerea primului; ingambament.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. imprimer, lat. imprimere)
1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări.
3. a întipări desene pe o pânză.
4. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon.
5. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isotopie)
1. proprietate a unor elemente chimice de a fi formate din mai mulţi izotopi.
2. (lingv.) ansamblu redundant de categorii semantice, care face posibilă lectura coerentă a unui text.