OK
X
acta
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. acta)
1.
pl.
colecție
de
documente,
registre
etc.
2.
titlu
al
unor
periodice,
colecții
de
lucrări
științifice
publicate
de
o
societate,
de
o
instituție.
bibliotecă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)
1.
colecție
de
cărți,
manuscrise,
publicații
periodice
etc.,
aranjate
și
clasate
într-o
anumită
ordine;
instituție,
local
care
o
adăpostește.
2.
mobilă,
raft,
dulap
pentru
păstrarea
cărților.
3.
nume
dat
unor
colecții
de
tipărituri,
identice
ca
aspect,
care
tratează
teme
dintr-un
domeniu
oarecare.
4.
colecție
de
programe
într-o
unitate
de
informatică.
cașet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cachet)
1.
carnet
în
care
se
înseamnă
fiecare
lecție
pe
care
o
ține
un
profesor.
2.
plată
făcută
după
numărul
de
lecții
predate.
3.
(filat.)
plic
ștampilat
din
prima
zi
a
emisiunii
timbrelor.
codicologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. codicologie)
1.
disciplină
a
paleografiei
care
studiază
manuscrisele
nu
ca
purtătoare
ale
unui
text,
ci
ca
obiecte
de
sine
stătătoare
(studierea
materialelor
folosite
la
realizarea
manuscriselor
și
modul
de
punere
în
practică).
2.
istorie
a
colecțiilor,
a
modului
și
a
condițiilor
de
păstrare
etc.
a
manuscriselor.
cogitabund, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. cogitabondo, lat. cogitabundus)
1.
care
este
gânditor,
cufundat
în
reflecțiile
sale;
visător,
meditabund.
colecționar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. collectionneur)
1.
posesor
al
unei
colecții;
amator
de
colecții.