Dictionar

Rezultate principale (Legătură):

Legătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. ligatura)

1. legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt; joncțiune.

2. spec. mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură.

3. conectare a mai multor elemente de circuit electric.

4. unire a unor particule care constituie o moleculă, un atom, un nucleu etc.

5. forță de ~ = forță care leagă între ei atomii unei molecule.

6. energie de ~ = energie eliberată la formarea unui sistem material.

7. mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică etc.).

8. piesă, dispozitiv, obiect (flexibil) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte, cu care este fixat, imobilizat cineva sau ceva.

9. basma.

10. (înv.) cravată.

11. fașă, bandaj.

12. coperțile și cotorul în care se fixează filele unei cărți, ale unui caiet etc.

13. grup de obiecte legate împreună (într-o pânză sau cu o sfoară, o curea etc.) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor; sarcină, boccea; mănunchi.

14. relație între fenomene, persoane, colectivități etc.

15. relație de rudenie, de dragoste sau de prietenie.

16. (mai ales la pl.) relație, cunoștință printre oamenii de seamă sau influenți.

17. contact stabilit și menținut între diferite persoane, instituții, state etc.

18. agent de ~ = agent care ține un contact permanent între două unități militare, între două grupuri de comandă etc.

19. om de ~ = om care asigură contactul permanent între două instituții, două întreprinderi etc.

20. (înv.) acord, înțelegere, convenție.

21. concordanță între părțile unei expuneri, ale unei argumentări.

22. (în loc. prep.) în ~ cu... = referitor la...

23. (fig) întărire.


Rezultate secundare (Legătură):

Alegătură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (alege + -(ă)tură)

1. alegere proastă; (înv.) alesătură.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Aferent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afférent, lat. afferens)

1. în legătură cu ceva.

2. care se cuvine, revine cuiva.

3. (anat.; despre vase, nervi) care merge de la periferie către un centru important sau un organ.


Aglutinant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)

1. adj. care aglutinează.

2. care se lipeşte.

3. limbă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor ataşate la rădăcina cuvântului.

4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.

5. s.n. substanţă care are proprietatea de a coagula coloizii.

6. material de legătură între agregate.


Agnaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziţie cu înrudirea naturală (cognaţiune).


Alchină

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alkine)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.


Alenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alléne)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă.