Rezultate principale (Legaliza.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. légaliser)
1. a da valabilitate, formă legală (unui act).
Rezultate secundare (Legaliza.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. illegalize)
1. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (legaliza)
2. (jur.) atestare de către notariatul de stat a autenticităţii semnăturii după un act sau a conformităţii unei copii, a unei traduceri, cu originalul.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + legaliza)
2. a aduce din nou în conformitate cu legile.
3. a certifica din nou autenticitatea unei semnături.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. authentifier)
1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza.
2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.
3. (var.) (înv., reg.) a autentica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (legaliza)
2. (jur.) atestare de către notariatul de stat a autenticităţii semnăturii după un act sau a conformităţii unei copii, a unei traduceri, cu originalul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Procura)
1. împuternicire scrisă, legalizată, prin care cineva poate acţiona în numele altcuiva; mandat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + legaliza)
2. a aduce din nou în conformitate cu legile.
3. a certifica din nou autenticitatea unei semnături.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. întări)
1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
3. sporire a rigidității unei substanțe.
4. creștere a densității unei substanțe.
5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.
6. (mil; ccr; lpl) fortificații.
7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.
8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.
10. scrobire.
11. consolidare.
12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.
13. întețire a unei intemperii.
14. reconfortare.
15. recăpătare a puterilor după o boală.
16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.
18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.
19. legalizare a unui act.
20. (ccr) act legalizat.
21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.
22. accentuare a unui contur într-un desen.
23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.
24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. autentifica)
1. I. (despre acte) întărit cu formele legale; legalizat.
2. II. acțiunea de a autentifica și rezultatul ei; autentificare, legalizare.
3. (var.) (înv., reg.) autenticat.