Dictionar

Rezultate principale (Legaliza.):

Legaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. légaliser)

1. a da valabilitate, formă legală (unui act).


Rezultate secundare (Legaliza.):

Ilegaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. illegalize)

1. a trece în ilegalitate, a declara ilegal (2).


Legalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (legaliza)

1. acţiunea de a legaliza.

2. (jur.) atestare de către notariatul de stat a autenticităţii semnăturii după un act sau a conformităţii unei copii, a unei traduceri, cu originalul.


Relegaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + legaliza)

1. a legaliza din nou.

2. a aduce din nou în conformitate cu legile.

3. a certifica din nou autenticitatea unei semnături.


Autentifica

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. authentifier)

1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face fie valabil; a certifica; a legaliza.

2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.

3. (var.) (înv., reg.) a autentica.


Legalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (legaliza)

1. acţiunea de a legaliza.

2. (jur.) atestare de către notariatul de stat a autenticităţii semnăturii după un act sau a conformităţii unei copii, a unei traduceri, cu originalul.


Procură

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Procura)

1. împuternicire scrisă, legalizată, prin care cineva poate acţiona în numele altcuiva; mandat.


Relegaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + legaliza)

1. a legaliza din nou.

2. a aduce din nou în conformitate cu legile.

3. a certifica din nou autenticitatea unei semnături.


întărire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. întări)

1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.

2. (înv.) întăritură.

3. sporire a rigidității unei substanțe.

4. creștere a densității unei substanțe.

5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.

6. (mil; ccr; lpl) fortificații.

7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.

8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.

9. creștere a forței cuiva.

10. scrobire.

11. consolidare.

12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.

13. întețire a unei intemperii.

14. reconfortare.

15. recăpătare a puterilor după o boală.

16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.

17. (reg) unire a stupilor.

18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.

19. legalizare a unui act.

20. (ccr) act legalizat.

21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.

22. accentuare a unui contur într-un desen.

23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.

24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.


Autentificat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. autentifica)

1. I. (despre acte) întărit cu formele legale; legalizat.

2. II. acțiunea de a autentifica și rezultatul ei; autentificare, legalizare.

3. (var.) (înv., reg.) autenticat.