Dictionar

Rezultate secundare (Legat):

Ablegat

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat)

1. legat al papei.

2. (Trs.; înv.) deputat.


Legat 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légat, lat. legatus)

1. (la romani) împuternicit al senatului sau al împăratului într-o provincie.

2. comandant de legiune.

3. cardinal reprezentant al papei, care îndeplineşte funcţii asemănătoare celor încredinţate ambasadorilor.


Legat 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. legatum)

1. (jur.) dispoziţie testamentară prin care se lasă un bun, o obligaţie etc. cuiva.

2. bunul însuşi.


Legatar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. légataire, lat. legatarius)

1. beneficiar al unui legat2.


Legaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légation, lat. legatio)

1. reprezentanţă diplomatică cu rang inferior ambasadei.

2. localul, sediul acesteia.

3. misiune a unui legat1 (2), în vechile state ale bisericii.

4. suprafaţa unei ţări supusă unui legat1 (2).


Legato

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. legato)

1. adv. (muz.) legat, susţinând neîntrerupt sunetul unei note.

2. s. n. pasaj dintr-o compoziţie executat în acest mod.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Abarticular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.


Abbevilian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.

2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.

3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.

4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.


Abilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.

2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.

3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.

4. (antonim) inabilitate.


Ablegat

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat)

1. legat al papei.

2. (Trs.; înv.) deputat.