Dictionar

Rezultate secundare (Legată):

Legatar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. légataire, lat. legatarius)

1. beneficiar al unui legat2.


Abilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.

2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.

3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.

4. (antonim) inabilitate.


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Acrescământ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. accroissement)

1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moştenitor, a unui legatar creşte, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.


Afagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphagie)

1. (med.) incapacitatea de a înghiți, legată de un disconfort (disfagie) sau de o durere (odinofagie).


Algoparestezie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. algoparesthésie)

1. (med.) durere legată de afectarea nervilor rahidieni ai măduvei spinării; parestezie dureroasă.


Aligat

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. alligatum)

1. operă tipărită sau manuscrisă independentă, legată cu altele.