Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légation, lat. legatio)
1. reprezentanţă diplomatică cu rang inferior ambasadei.
3. misiune a unui legat1 (2), în vechile state ale bisericii.
4. suprafaţa unei ţări supusă unui legat1 (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrosyndèse)
1. împerechere incompletă a doi cromozomi, legaţi numai la un capăt, în timpul meiozei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aliphatique)
1. (despre combinaţii organice saturate) format din atomi de carbon legaţi între ei în formă de lanţ liber.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azobenzène)
1. substanţă care conţine în moleculă doi radicali fenil legaţi prin gruparea azo.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azodérivé)
1. substanţă organică în care doi radicali, proveniţi prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi, sunt legaţi prin gruparea azo.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carcan)
1. guler de fier cu care erau legaţi în Franţa răufăcătorii la stâlpul infamiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confrérie)
1. (în evul mediu) asociaţie constituită în scopuri religioase sau caritabile.
2. grup de oameni legaţi prin aceleaşi idei sau preocupări profesionale.