Dictionar

Rezultate secundare (Lege,):

Coînțelege

Parte de vorbire: vb. refl. (reg., înv.)
Origine: (co- + înțelege)

1. a se înțelege, a fi în raporturi bune cu cineva.


Legenda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. légender)

1. a însoţi un desen, o hartă etc. de un titlu, de o notiţă explicativă.


Legendă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légende, lat. legenda)

1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariția unor plante, animale, locuri etc.

2. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ.

3. inscripție (pe o monedă, medalie).

4. explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă etc.

5. text care se găsește sub un desen, sub o gravură, schemă etc.


Legendar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. légendaire)

1. de, din legendă; fabulos; fantastic, extraordinar.


Plante ocrotite prin lege

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT plantae tutae

2. FR plantes protégées

3. EN protected plants

4. DE geschützte pflanzen

5. RU охрaнительные рaстения; протежируемые рaстения

6. HU törvény által védett növények


Realege

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. réélire)

1. a alege din nou.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. îndemânatic, dibaci, priceput.

2. (fig.) care este descurcăreț, șmecher.

3. (jur.) apt a îndeplini condiţiile cerute de lege.


Ab intestat

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)

1. (jur.; despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.


Aboli

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică).


Abroga

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.

2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.

3. a declara lipsit de valabilitate.


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.