Rezultate secundare (Lege,):
Parte de vorbire: vb. refl. (reg., înv.)
Origine: (co- + înțelege)
1. a se înțelege, a fi în raporturi bune cu cineva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. légender)
1. a însoţi un desen, o hartă etc. de un titlu, de o notiţă explicativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légende, lat. legenda)
1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariția unor plante, animale, locuri etc.
2. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ.
3. inscripție (pe o monedă, medalie).
4. explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă etc.
5. text care se găsește sub un desen, sub o gravură, schemă etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. légendaire)
1. de, din legendă; fabulos; fantastic, extraordinar.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE geschützte pflanzen
5. RU охрaнительные рaстения; протежируемые рaстения
6. HU törvény által védett növények
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. réélire)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)
1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)
1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abolir, lat. abolere)
1. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abrogare, fr. abroger)
1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.