Dictionar

coînțelege

Parte de vorbire:  vb. refl. (reg., înv.)  
Etimologie: (co- + înțelege)

1. a se înțelege, a fi în raporturi bune cu cineva.
 

legenda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. légender)

1. a însoți un desen, o hartă etc. de un titlu, de o notiță explicativă.
 

legendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légende, lat. legenda)

1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariția unor plante, animale, locuri etc.
2. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ.
3. inscripție (pe o monedă, medalie).
4. explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă etc.
5. text care se găsește sub un desen, sub o gravură, schemă etc.
 

legendar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. légendaire)

1. de, din legendă; fabulos; fantastic, extraordinar.
 

plante ocrotite prin lege

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT plantae tutae
2. FR plantes protégées
3. EN protected plants
4. DE geschützte pflanzen
5. RU охрaнительные рaстения; протежируемые рaстения
6. HU törvény által védett növények
 

realege

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. réélire)

1. a alege din nou pe cineva într-o funcție pentru care fusese deja ales și înainte.
 

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

ab intestat

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
 

aboli

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică).
 

abroga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

absolvi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învățământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.