Dictionar

ab intestat

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
 

bil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bill)

1. proiect de lege propus parlamentului englez; legea votată.
 

consul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. consul)

1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistrați care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă.
2. fiecare dintre cei trei magistrați supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 și 1804.
3. agent diplomatic însărcinat să reprezinte și să apere interesele administrativ-juridice și economice ale țării sale și ale compatrioților săi într-o țară străină.
 

ilegal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. illégal, lat. illegalis)

1. care nu este în conformitate cu legea; care nu respectă legea; nelegal.
2. care nu este recunoscut, admis de lege; (prin ext.) clandestin, conspirativ.
3. (antonime) legal, legitim, licit.
 

iudaism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. judaïsme)

1. religia evreilor, precum și teologia, legea și tradițiile culturale ale poporului evreu; formă de viață religioasă specifică evreilor a cărei caracteristică esențială este credința într-o ființă supremă, autor al universului pe care îl guvernează prin providența sa; mozaism.
2. (var.) (înv.) judaism.
 

iudaiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. judaïsme)

1. tr. a practica ceremoniile iudaicilor, a adopta legea iudaică.
2. refl. a se face evreu, a se converti la iudaism.