cornicul
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (lat. corniculum, fr. cornicule)
Etimologie: (lat. corniculum, fr. cornicule)
1. (antichitate) semn onorific, în formă de corn, care se așeza pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani.
2. (antichitate) ornament care împodobea coiful legionarilor romani.