legislativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. législatif)

1. referitor la legiferare, care legi-ferează.
2. putere ~ă (și s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constituțional, având atribuția de a elabora legi; organ ~ (și s. n.) = organ al puterii de stat care elaborează și adoptă legile.

amenda (2)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăți prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.

bicameral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicaméral)

1. (despre organe legislative) cu două adunări reprezentative.

bicamerism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bicamérisme)

1. sistem politic comportând două adunări legislative.

Bundesrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bundesrat)

1. adunare legislativă în Imperiul German.
2. consiliu federal.
3. reuniune a membrilor puterii executive în Elveția.

capitularii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitulaires)

1. acte legislative emanate de la regi, împărțite în capitole.

comiții

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. comitia)

1. adunări în Roma antică cu atribuții politice, legislative, juridice și religioase.