Rezultate secundare (Legislativ.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. législatif)
1. referitor la legiferare, care legi-ferează.
2. putere ~ă (şi s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constituţional, având atribuţia de a elabora legi; organ ~ (şi s. n.) = organ al puterii de stat care elaborează şi adoptă legile.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amender)
1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăţi prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanţe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăţi condiţia unei persoane prin reeducare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bicaméral)
1. (despre organe legislative) cu două adunări reprezentative.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bicamérisme)
1. sistem politic comportând două adunări legislative.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bundesrat)
1. adunare legislativă în Imperiul German.
3. reuniune a membrilor puterii executive în Elveţia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitulaires)
1. acte legislative emanate de la regi, împărţite în capitole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. comitia)
1. adunări în Roma antică cu atribuţii politice, legislative, juridice şi religioase.