legitima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. légitimer)

1. tr., refl. a(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal.
2. tr. (fig.) a justifica, a îndreptăți.
3. a recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim.

legitimație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légitimation)

1. act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane.

legitimație-abonament

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din legitimație + abonament)

1. document care servește atât ca legitimație cât și ca abonament.

autoapărare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. autodéfense)

1. apărare personală, apărare prin mijloace proprii împotriva unui atac; (rar) autoapărat.
2. legitimă apărare, autorizare legală și imediată de a se apăra, inclusiv prin folosirea unor mijloace care ar fi interzise în alte circumstanțe.

clericalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cléricalisme)

1. curent politic care consideră legitimă extinderea influenței și dominației bisericii asupra vieții sociale, politice și culturale.

colonialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. colonialisme)

1. politică de subjugare și exploatare a coloniilor.
2. doctrină care vizează legitimarea ocupației, dominației politice și exploatării economice a teritoriilor de către anumite state.
3. (antonim) anticolonialism.

concubinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. concubinage)

1. starea unui cuplu necăsătorit care trăiește în comun sub același acoperiș; uniune consensuală.
2. (înv.) conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus; (impropriu) concubinat.

consacra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consacrer, lat. consecrare)

1. tr. a da în întregime, a închina, a destina.
2. a da un caracter sacru.
3. (despre preoți) a hirotonisi.
4. a stabili, a consfinți; a legitima.
5. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota.

ecuson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écusson)

1. mică bucată de stofă sau de mătase cusută pe o uniformă militară indicând arma, unitatea etc.
2. mică piesă de plastic, de metal sau țesătură, purtată ca legitimație la locul de muncă, la congrese etc.
3. stemă, blazon.
4. placă de metal sau alt material în formă de scut, care poartă anumite însemne.
5. loc încadrat de decorații și ornamente pe care se sculptează piese heraldice sau inscripții.