Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. legumen)
1. plantă agricolă de la care se consumă în alimentație partea vegetală, sau fructele; zarzavat.
2. fruct uscat, cu mai multe semințe, dehiscent, cu două valve, la leguminoase; păstaie.
3. (spec.) om al cărui creier a fost golit și i s-au implantat anumite ordine pe care le execută ca un robot.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU zöldség(féle), vetemény, konyhakerti növény
Parte de vorbire: s.m. (înv., reg.)
Origine: (nesigură, din legumă)
1. cultivator de legume; legumicultor, (înv.) legumist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (legumă + -ărit)
1. cultivarea plantelor de uz alimentar, mai ales a legumelor, într-o manieră profesională; cultivarea legumelor; legumicultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. broccoli)
1. pl. legumă verde cu gust şi aspect de conopidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. farce, it. farsa)
1. comedie uşoară în care comicul reiese mai ales din situaţii hazlii; bufonerie.
2. păcăleală, festă.
3. carne tocată şi condimentată cu care se umple o pasăre, un peşte, o legumă; umplutură.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. legumi-, cf. lat. legumen, -minis)
1. „legumă”.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (legumi- + cultor)
1. persoană care se ocupă de cultivarea plantelor de uz alimentar, mai ales a legumelor, într-o manieră profesională, adică în scopul obținerii de profit sau pur și simplu pentru a trăi; cultivator de legume; legumar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (legumi- + -cultură)
1. ramură a agriculturii care se ocupă cu teoria și practica cultivării legumelor; cultivare a legumelor; (rar) legumărit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pâtisson)
1. legumă, puţin cunoscută la noi, din aceeaşi familie cu dovleacul, de mărimea unui măr şi forma unei farfurii răsturnate, cu marginile dinţate.