Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. legatoria (provincia))
1. provincie romană condusă de un legat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (legător + -ie)
1. atelier sau secție într-o tipografie în care se cartonează, se broșează cărți, reviste etc.
2. meseria legătorului de cărți.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. produs sintetic flexibil care imită pielea naturală, folosit în legătorie pentru confecţionarea de coperţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filet)
1. unealtă în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul şi pe coperta cărţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Makulatur, fr. maculature)
1. hârtie veche, deşeuri de tipografie şi de legătorie, pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului.
2. hârtie prost tipărită, pătată, care se rebutează.
3. (fig.) literatură, scriere fără valoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. metaline)
1. foiţă de hârtie metalizată, folosit în legătorie la tipăritul coperţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moleskine, engl. moleskin)
1. ţesătură rezistentă de bumbac, cu aspect de piele, folosită pentru confecţii, în lucrări de legătorie etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. traceur)
1. s. n. ac de oțel pentru trasarea de linii pe o piesă de metal; trasor.
2. (poligr.) lamă neascuțită de oțel în legătorie pentru trasarea de linii aurite, pentru presarea marginilor scoarțelor etc.
3. proiectil învelit într-un material fosforic care-l face să aibă traiectoria luminoasă.
4. ~ de rută (sau de drum) = aparat pentru trasarea automată a drumului unei nave pe hartă.
5. s. m. izotop radioactiv al unui element care, introdus împreună cu elementul respectiv într-un sistem anumit, permite să se urmărească drumul parcurs de acel element.