Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collecteur)
1. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide.
2. s. n. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente.
3. loc unde se adună matriţele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând.
4. organ al rotorului unor maşini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfăşurarea rotorului şi circuitul exterior.
5. substanţă organică, folosită ca reactiv la flotaţia mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă.
6. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commuter, lat. commutare)
1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite.
2. a racorda un circuit electric la reţea.
3. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai uşoară.
4. a schimba anumite numere în cadrul operaţiei de comutare (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. desmodrome)
1. (despre mecanisme) la care legăturile dintre elemente asigură o mişcare univoc determinată a oricărui element condus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Dose)
1. cutie folosită la instalaţiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte şi ramificaţii.
2. aparat care produce un curent electric variabil sub acţiunea vibraţiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; pick-up.
Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + genealogie)
1. disciplină ce studiază geneza popoarelor, legăturile lor etnice şi derivarea lor istorică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flexible, lat. flexibilis)
1. adj. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu.
2. (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil.
3. (despre părți de vorbire) care are flexiune; flexionar.
4. (despre un apartament) cu structură variabilă.
5. s. n. grup de lamele flexibile de cupru, în legăturile electrice.