Dictionar

lejer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. léger)

1. (mai ales despre îmbrăcăminte) ușor, comod.
 

lejeritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. légèreté)

1. caracterul a ceea ce este lejer; ușurință, comoditate.
 

anacreontic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anacréontique)

1. (despre stil) lejer, grațios prin forme strălucite, dar superficiale.
2. vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon.
 

dezabie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déshabillé)

1. veșmânt lejer, elegant, purtat de femei în casă.
 

lax, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. laxus)

1. puțin strâns; spațiat, destins, lejer, mobil.
 

lejeritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. légèreté)

1. caracterul a ceea ce este lejer; ușurință, comoditate.
 

pliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pli)

1. cută adâncă la un obiect de îmbrăcăminte pentru a-i da lărgime, lejeritate.
2. îndoitură.
3. cută a unei formații anatomice.
4. ondulație a terenului (anticlinal și sinclinal).
 

tenorino

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. tenorino)

1. tenor lejer, care cântă în falset.