Rezultate principale (Lemn.):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN wood; lumber; timber; lignum
Rezultate secundare (Lemn.):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT fragmentum ligni
3. EN chip of wood; fragment of wood; splinten
6. HU faforgács, szálka
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT lignum caesum; arbor caesa
4. DE gefälltes Holz; geschlagener Baum
5. RU срубленное дерево
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce))
1. plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); (reg.) plutitoare-dulce.
2. plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor (Glycyrrhiza glabra); răculeț.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lemnacées)
1. familie de plante angiosperme monocotiledonateacvatice, plutitoare: lintiţa.
Parte de vorbire: s.f. (Banat)
Origine: (lat. lignamen)
1. mulțime de lemne; (înv.) lemnime, (reg.) lemnet.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (lemnar + -esc)
1. care ține de meseria lemnarului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)
1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. académique, lat. academicus)
2. propriu unei academii; distins; solemn, convenţional, rece.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acajou, port. acaju)
1. s. m. arbore tropical din America şi Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roşcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéracées)
1. familie de plante lemnoase dicotiledonate: arţarul.
Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquaplane)
1. planşă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcaţie cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planşă.
3. ambarcaţie de transport având propulsie cu reacţie submarină.