Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lentille)
1. piesă optică transparentă și cu suprafețele curbate, care refractă razele luminoase.
2. ~ electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți și de electromagneți, care poate modifica traiectoriile electronilor; ~ de contact = lentilă din materie plastică, ce se aplică direct pe globul ocular pentru corectarea vederii.
3. inel metalic de legătură între două țevi de metal, sau între o țeavă și un perete de metal.
4. lupă.
5. incluziune în sol de forma unei lentil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bi- + lentilă)
1. sistem optic din două semilentile, obţinut prin secţionarea în diametru a unei lentile convergente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convergent, lat. convergens)
2. lentilă ~ă = lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat.
3. (mat.; despre un şir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit (limită); (despre serii) la care şirul sumelor parţiale este convergent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cornéen)
1. (anat.) referitor la cornee, membrana transparentă a globului ocular.
2. (med.) grefă ~ă = cheratoplastie.
3. (med.) lentilă ~ă = lentilă optică corectivă plasată în contact cu corneea; lentilă de contact.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dioptrie)
1. unitate de măsură a convergenţei, caracterizând un sistem optic (lentilă, ochi) a cărui distanţă focală este de 1 m.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Distar)
1. lentilă negativă (divergentă) gravată în dioptrii, care se aplică în acelaşi mod ca un filtru colorat în faţa obiectivului de fotografiat pentru a permite cuprinderea unei deschideri unghiulare mai mari.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. divergent, lat. divergens)
1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcţii diferite.
2. lentilă ~ă = lentilă care împrăştie razele incidente paralele.
3. (mat.; despre un şir de numere) care nu are limită (finită); (despre serii) la care şirul sumelor parţiale tinde spre infinit.
4. (fig.; despre păreri, concepţii, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divergence, lat. divergentia)
1. deosebire, opoziţie de păreri, de concepţii etc.; (p. ext.) neînţelegere, conflict.
2. proprietate a unui fascicul de radiaţii pornind din acelaşi punct de a-şi mări secţiunea.
3. însuşire a unui sistem optic (lentilă, oglindă) de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente.
4. (biol.) deosebire între indivizi, specii etc. în procesul de adaptare la condiţii variate de mediu, în lupta pentru viaţă.
5. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergentă.