Dictionar

lesta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. lester)

1. a încărca cu lest (o navă, un balon etc.); a balasta (2).
 

celestă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. celesta, fr. célesta)

1. instrument muzical de percuție cu claviatură, la care sunetul este produs prin lovirea unor lame metalice cu ciocănele de lemn.
 

delesta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. délester)

1. a arunca lestul dintr-o navă, dintr-un balon etc.; a debalasta.
2. (fam.) a elibera, a epura.
 

lestaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lestage)

1. acțiunea de a lesta și rezultatul ei; încărcarea și fixarea lestului pe o navă, într-un balon etc.; lestare.
2. (var.) (înv.) lestagiu.
 

molesta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. molester, lat. molestare)

1. a brutaliza, a lovi.
2. a necăji; a vexa, a jigni.
 

balasta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ballaster)

1. a acoperi cu balast o șosea, un teren.
2. a încărca cu balast o navă, o mașină agricolă; a lesta.
 

brutaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brutaliser)

1. a trata cu brutalitate, a maltrata; a molesta.
 

clinci

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. clinch, engl. clinching)

1. (box) încleștare și imobilizare reciprocă a partenerilor în timpul luptei.
2. (var.) clincing.
 

crispa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. crisper, lat. crispare)

1. refl. a se contracta involuntar, a se încleșta.
 

crispare (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crispa)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.
2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.
3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
 

crispat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crispé)

1. (despre față, degete etc.) contractat, încleștat; (despre oameni) cu fața, cu degetele etc. contractate.