Rezultate secundare (Lete;):
Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (prob. ciocle[jel] + [vrăbe]te)
1. (ornit.) pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată; cioclejel, vrabie, vrăbete.
Parte de vorbire: s.n. pl. (regional)
Origine: (necunoscută)
1. cuie cu care se fixează scândurile bătute pe acoperișul casei, pentru a susține stuful.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faiblesse)
1. sentiment de afecţiune specială, slăbiciune, înclinaţie (către cineva sau ceva).
2. persoană pentru care se manifestă un asemenea sentiment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gentilezza)
1. atitudine, comportare de om gentil; amabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. miquelete)
1. inv. bandit spaniol din Pirinei.
2. soldat din garda guvernatorilor de provincie în Spania.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. naturalezza)
1. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abraxas)
1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatalectique)
1. (despre versuri antice) cu unităţile metrice complete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)
1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinopathie, cf. gr. aktis „rază” + pathos „boală”)
1. (med.) boală provocată de radiațiile luminoase și ultraviolete.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actinothérapie)
1. tratament medical cu radiaţii luminoase (ultraviolete sau infraroșii); fototerapie.