Dictionar

aculeu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aculeus)

1. (bot.) vârf ascuțit sau altă proeminență care crește pe o plantă; ghimpe, spin, ac.
 

albastru; ceruleu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT caeruleus
2. FR bleu; cérulé; bleu de ciel
3. EN blue; sky-blue; heavenlyblue
4. DE blau; himmelblau
5. RU синий; rолубой
6. HU kék, égszínkék
 

antinucleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + nucleu)

1. nucleu atomic din antiprotoni și antineutroni.
 

bazileu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. basileus)

1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.
2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte.
3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă.
 

bleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bleu)

1. (de) culoare albastru-deschis; azuriu.
 

ceruleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céruléum)

1. pigment mineral albastru obținut dintr-un amestec de oxizi de cobalt și staniu.
 

acariobiont

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Akariobiont)

1. (biol.) celulă fără nucleu; acariot.
 

acariot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. akariote)

1. (biol.) celulă fără nucleu; celulă nenucleată; acariobiont.
2. nucleu neconstituit încă în plasmă celulară.
 

acromatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatine)

1. substanță necolorabilă din nucleul celular.
 

aculeol

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aculéole)

1. (bot.) aculeu mic, fin și scurt; ghimpe, spin.
 

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
 

aleucemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aleucémie)

1. leucemie fără creșterea numărului leucocitelor în sânge.