Dictionar

aleucemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aleucémie)

1. leucemie fără creșterea numărului leucocitelor în sânge.
 

aleucocitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (a- + leucocitoză)

1. scădere excesivă a leucocitelor din sânge.
 

catafilaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataphylaxie)

1. deplasare a leucocitelor și a anticorpilor la locul unei infecții.
 

diapedeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diapédèse)

1. trecere a leucocitelor prin pereții capilarelor sangvine, determinată de digestie sau de o infecție.
 

hemoleucogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hemo-léucogramme)

1. analiză de laborator constând în notarea hematiilor și a leucocitelor.
 

leucemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. leucémie)

1. boală a sângelui caracterizată prin proliferarea anormală a leucocitelor; leucoză.