Dictionar

leucocită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. leucocyte)

1. globulă albă din sânge și din limfă, care asigură apărarea organismului împotriva microbilor.
 

leucocitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. leucocytaire)

1. referitor la leucocite.
2. formulă ~ă = repartizarea diferitelor categorii de leucocite în sânge.
 

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
 

bazocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. basocyte)

1. (med., biol.) leucocit aparținând liniei granulocitare, care are un nucleu unic, dar multilobat, și a cărui citoplasmă conține granulații care se observă ușor atunci când sunt supuse coloranților bazici; leucocită bazofilă.
 

bazofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basophile)

1. (leucocită) cu afinitate pentru coloranți bazici.
 

eozinocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. éosinocyte)

1. leucocită eozinofilă.
 

eozinofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éosinophile)

1. adj. (biol.) care se colorează ușor prin eozină.
2. adj., s. f. (leucocită) care conține granulații citoplasmatice sensibile la coloranți acizi; acidofil.
 

LEUC-, LEUCO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. leuc/o/-, cf. gr. leukos)

1. „alb, decolorat, leucocită”.