Dictionar

asterisc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astérisque, gr. asteriskos)

1. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezența unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate.
 

clasem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classème)

1. ansamblu de trăsături semantice minimale ale unei unități lexicale.
 

dialect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dialecte, lat. dialectus)

1. variantă regională a unei limbi, caracterizată prin particularități fonetice și lexicale.
2. (impr.) grai.
 

hipercaracterizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Hypercharakterisierung)

1. cumul de mijloace morfologice pentru evidențierea unei singure valori lexicale sau gramaticale.
 

hiponimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyponymie)

1. raport de includere unilaterală care există între două unități lexicale.
 

pindaric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pindarique)

1. propriu lui Pindar; în maniera lirismului lui; moralizator; artificios, încărcat.
2. odă ~ă = formă de poezie cu strofe liber organizate, pline de elan, cu construcții lexicale îndrăznețe.