Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. liant)
1. material care are proprietatea de a menține agregatele împreună; aglomerant.
2. lichid vâscos conținând colorantul cu care formează cerneala de tipar.
3. substanță folosită la fixarea pigmenților coloranți pe fibrele textile.
4. constituent nevolatil al lacurilor, care se întărește sub formă de peliculă, în pictură etc.
5. (prin ext.) element care leagă părțile unui întreg.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brillant, rus. brilliant)
1. diamant şlefuit în formă de dublă piramidă, piatră preţioasă.
2. caracter de literă de trei puncte tipografice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Foliant)
1. carte de format mare, in-folio.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hélianthe)
1. gen de plante floricole, anuale sau perene, originare din America, cu tulpini, frunze şi flori asemănătoare florii-soarelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. affinis)
2. s. m. f. rudă prin alianţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affinité, lat. affinitas)
1. potrivire, asemănare, apropiere.
2. proprietate a substanţelor de a se combina între ele.
3. (bot.) înrudire, apropiere generică.
4. (jur.) înrudire prin alianţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglomérant)
1. adj. care aglomerează.
2. s.m. substanță care leagă între ele particulele unor materiale oarecare (v. liant).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agnation, lat. agnatio)
1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. allier)
1. refl. a se uni printr-un tratat de alianţă.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alia)
1. adj. unit printr-o alianţă.
2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj.
3. s. m. f. persoană, organizaţie, stat care face parte dintr-o alianţă.