liber 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. liber)

1. strat de țesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare.
2. fibre extrase din scoarța unor arbori.

liber arbitru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. libre arbitre)

1. concepție potrivit căreia omul ar avea libertate nemărginită de a acționa după voința sa.

liber, -ă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. liber, fr. libre)

1. slobod; independent.
2. ~-profesionist = cel care exercită o profesiune în afara unui contract de muncă.
3. neocupat, gol.
4. degajat, natural.
5. (adv.) a vorbi ~ = a ține un discurs, o prelegere, fără a citi.
6. (despre gusturi, purtări, cuvinte) necuviincios, grosolan.
7. (despre timp) de care se poate dispune după voie.
8. desen ~ = desen (artistic) executat fără ajutorul unui instrument.
9. (mat.) termen ~ = expresie dintr-o ecuație care nu conține necunoscute.

liber-cugetător

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. libre penseur)

1. gânditor care adoptă o atitudine critică față de religie și de biserică.

liber-schimbist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (după fr. libre-échangiste)

1. I. referitor la liber-schimbism, propriu liber-schimbismului.
2. care este în favoarea comerțului liber, care este susținător, promotor al comerțului liber.
3. care practică comerțul liber.
4. II. adept al liber-schimbismului.
5. susținător al comerțului liber, eliminarea taxelor în comerțul internațional.
6. (antonime) izolaționist, protecționist.

libera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. libérer, lat. liberare)

1. a lăsa la vatră.
2. a elibera.

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.

absolvi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învățământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.

accelerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă.

achita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.
2. (fam.) a ucide.
3. tr., refl. a(-și) plăti o datorie.
4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).

adrenergic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adrénergique)

1. (despre substanțe) cu acțiune similară celei a adrenalinei.
2. (despre nervi) ale căror terminații eliberează adrenalina.