Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. liber)
1. strat de ţesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare.
2. fibre extrase din scoarţa unor arbori.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. libre arbitre)
1. concepţie potrivit căreia omul ar avea libertate nemărginită de a acţiona după voinţa sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. liber, fr. libre)
2. ~-profesionist = cel care exercită o profesiune în afara unui contract de muncă.
5. (adv.) a vorbi ~ = a ține un discurs, o prelegere, fără a citi.
6. (despre gusturi, purtări, cuvinte) necuviincios, grosolan.
7. (despre timp) de care se poate dispune după voie.
8. desen ~ = desen (artistic) executat fără ajutorul unui instrument.
9. (mat.) termen ~ = expresie dintr-o ecuație care nu conține necunoscute.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. libre penseur)
1. gânditor care adoptă o atitudine critică faţă de religie şi de biserică.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după fr. libre-échangiste)
1. I. referitor la liber-schimbism, propriu liber-schimbismului.
2. care este în favoarea comerțului liber, care este susținător, promotor al comerțului liber.
3. care practică comerţul liber.
4. II. adept al liber-schimbismului.
5. susținător al comerțului liber, eliminarea taxelor în comerțul internațional.
6. (antonime) izolaționist, protecționist.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. libérer, lat. liberare)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)
1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélération, lat. acceleratio)
1. creştere a vitezei unui corp în mişcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitaţională = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)
1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.
3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.
4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adrénergique)
1. (despre substanţe) cu acţiune similară celei a adrenalinei.
2. (despre nervi) ale căror terminaţii eliberează adrenalina.