Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacchante)
1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie.
2. (fig.) femeie cu atitudini libertine.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émanciper, lat. emancipare)
1. tr. a da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa.
2. (ant.) a elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său.
3. (fig.) a da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva.
4. refl. a-și câștiga, a-și dobândi libertatea, independența.
5. a-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (emancipare)
1. care se emancipează; care s-a modernizat.
2. care nu mai depinde (de ceva sau de cineva), care a devenit liber, care și-a câștigat independența.
3. (despre copii și adolescenți) care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine.
4. eliberat din iobăgie, din șerbie; revenire la starea de om liber.
5. scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui.
6. (despre femei) care este scoasă din starea de dependență și primește, prin lege, drepturi sociale, politice, economice et cetera egale cu ale bărbatului.