Dictionar

Rezultate secundare (Libertăţii):

Aleatorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.

2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.

3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.


Existenţialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. existentialisme, germ. Existentialismus)

1. curent filozofic contemporan care propagă o concepţie tragică asupra existenţei, generată de sentimentul înstrăinării individului şi care preconizează utopic dobândirea libertăţii, prin desprinderea de relaţiile social-istorice concrete.


Frigian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: ( fr. phrygien)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Frigia.

2. (s. f.) limbă indo-europeană veche, înrudită cu traca, cunoscută din inscripțiile cu caractere grecești.

3. bonetă = bonetă cu vârful ascuțit întors spre față, purtată în antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789 ca simbol al libertății.


Hybris

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (gr. hybris)

1. mândrie nemăsurată, supraapreciere a forţelor şi libertăţii individului în confruntare cu destinul, în tragedia antică grecească.

2. termen denumind excesul, violența, considerate în literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului și prăbușirii eroului unei tragedii.

3. sentiment de orgoliu care duce la exces.


Libertar, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. libertaire)

1. I. califică starea de spirit a celui care este foarte atașat de respectul libertății absolute.

2. care împinge la extrem cererea de libertate în chestiuni politice.

3. care se bazează pe idei liberale sau de liber schimb.

4. care pledează pentru libertatea individuală ca valoare fundamentală și respinge orice formă de autoritarism politic în organizarea socială sau viața privată.

5. II. adept al libertăţii absolute; anarhist.


Liberticid, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. liberticide)

1. I. care desfiinţează sau încalcă libertatea; care suprimă drepturile civile; înrobitor.

2. II. distrugerea libertății; abolirea libertăţilor civile; liberticidiu.