Dictionar

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.
 

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.
 

antidictatorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + dictatorial)

1. care se opune dictaturii (regim politic care reprimă drepturile și libertățile).
2. (antonim) dictatorial.
 

cartă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. charte, lat. charta)

1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăți.
2. convenție, pact politic fundamental.
3. act care stabilește funcționarea unei organizații internaționale.
 

democratism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démocratisme)

1. totalitatea principiilor care exprimă și asigură libertățile democratice.
 

derogatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dérogatoire, lat. derogatorius)

1. care conține sau constituie o derogare; care derogă.
2. clauză ~e = clauză care autorizează guvernele unor țări să întrerupă temporar recunoașterea anumitor drepturi și libertăți.