Dictionar

Rezultate principale (Liberă,):

Libera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. libérer, lat. liberare)

1. a lăsa la vatră.

2. a elibera.


Rezultate secundare (Liberă,):

Delibera

Parte de vorbire: I. vb. intr., II. vb. tr.
Origine: (fr. délibérer, lat. deliberare)

1. I. a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre.

2. a examina, a cântări toate elementele unei întrebări (cu alte persoane) înainte de a lua o decizie.

3. II. a decide rezultatul acestei examinări aprofundate, a soluţiona.

4. (rar) a pune în libertate; a elibera.


Elibera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. eliberare)

1. tr. a pune în libertate; a dezrobi; a libera.

2. (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș.

3. a scoate din funcție; a desărcina.

4. a emite (un act, o marfă etc.).

5. a evacua, a degaja (o cameră, un teren).

6. refl. a se libera din armată.

7. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.


Liberal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. libéral, lat. liberalis)

1. adj. care aparţine liberalismului.

2. partid ~ = partid de orientare liberalistă.

3. iubitor de libertate.

4. înţelegător, cu vederi largi, tolerant.

5. s. m. membru al unui partid liberal.


Liberaliciune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (liberal + -iciune)

1. posibilitate de a acționa după propria voință; libertate.


Liberalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libéralisme)

1. doctrină politică şi economică, în epoca de ascensiune a burgheziei, care tindea îngrădească monarhia prin parlament, lărgească dreptul de vot şi admită libertăţi democratice.

2. atitudine tolerantă; împăciuitorism.


Liberalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. libéraliste)

1. I. referitor la liberalism; liberal.

2. II. adept al liberalismului.

3. persoană care susține ideile liberale.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.


Acceleraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creştere a vitezei unui corp în mişcare în unitatea de timp.

2. ~ gravitaţională = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă.


Alodial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allodial)

1. (drept feudal) care aparţine unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).


Apatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.

2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.

3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.


Artă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.

2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.

3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).

4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.

5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.