Rezultate principale (Liberă,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. libérer, lat. liberare)
Rezultate secundare (Liberă,):
Parte de vorbire: I. vb. intr., II. vb. tr.
Origine: (fr. délibérer, lat. deliberare)
1. I. a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre.
2. a examina, a cântări toate elementele unei întrebări (cu alte persoane) înainte de a lua o decizie.
3. II. a decide rezultatul acestei examinări aprofundate, a soluţiona.
4. (rar) a pune în libertate; a elibera.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. eliberare)
1. tr. a pune în libertate; a dezrobi; a libera.
2. (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș.
3. a scoate din funcție; a desărcina.
4. a emite (un act, o marfă etc.).
5. a evacua, a degaja (o cameră, un teren).
6. refl. a se libera din armată.
7. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. libéral, lat. liberalis)
1. adj. care aparţine liberalismului.
2. partid ~ = partid de orientare liberalistă.
3. iubitor de libertate.
4. înţelegător, cu vederi largi, tolerant.
5. s. m. membru al unui partid liberal.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (liberal + -iciune)
1. posibilitate de a acționa după propria voință; libertate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libéralisme)
1. doctrină politică şi economică, în epoca de ascensiune a burgheziei, care tindea să îngrădească monarhia prin parlament, să lărgească dreptul de vot şi să admită libertăţi democratice.
2. atitudine tolerantă; împăciuitorism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. libéraliste)
1. I. referitor la liberalism; liberal.
2. II. adept al liberalismului.
3. persoană care susține ideile liberale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélération, lat. acceleratio)
1. creştere a vitezei unui corp în mişcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitaţională = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allodial)
1. (drept feudal) care aparţine unui alodiu (proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)
1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)
1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.
2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.
3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).
4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.
5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.