liceal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. liceale)

1. care ține de liceu, privitor la liceu, de liceu.
2. (var.) (înv.) liceale.

liceal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. liceale)

1. care ține de liceu, privitor la liceu, de liceu.
2. (var.) (înv.) liceale.

olimpiadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. olympiada, fr. olympiade, germ. Olympiade)

1. (la grecii antici) perioadă de patru ani între două jocuri olimpice.
2. competiție sportivă internațională care se organizează din patru în patru ani; jocuri olimpice.
3. concurs pe materii, organizat anual pentru elevii din învățământul liceal.

secundar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. secondaire, lat. secundarius)

1. adj. în al doilea rând ca importanță, interes etc.; accesoriu.
2. învățământ ~ = formă de învățământ de al doilea grad, care urmează celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice în care materiile prime sunt transformate în produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, în urma unui concurs, este admis să se specializeze într-o clinică; fenomen ~ = fenomen puțin important care apare în cursul unei boli.
3. (psih.) cu reacții lente, durabile și profunde.
4. care urmează după primul.
5. era ~ă = mezozoic; propoziție ~ă = propoziție subordonată.

superior, -oară

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. superior, fr. supérieur)

1. adj. așezat în partea de sus; deasupra.
2. (despre cursuri de apă) spre izvor.
3. care are un loc înalt (într-o ierarhie).
4. care se distinge prin calități, prin merite deosebite.
5. la un nivel mai înalt.
6. matematici ~oare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe; învățământ ~ = treaptă a învățământului care urmează după cel liceal; studii ~oare = studii universitare.
7. s. m. f. cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decât altul.