Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lycée, lat. lyceum)
1. ciclu în sistemul de învăţământ, superior şcolii generale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baccalauréat, lat. baccalaureatus)
1. s. n. examen de absolvire a liceului, care urmăreşte să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală şi de maturitate intelectuală; titlul obţinut; bac3 (2).
2. s. m. f. posesor al unui asemenea titlu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. collegium, fr. collège)
1. (în Roma antică)grup (de cel puţin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcţie publică.
2. organ de conducere colectivă şi de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărţi etc., a unei întreprinderi sau instituţii.
3. corp sau asociaţie a unor persoane care au aceeaşi profesie sau aceeaşi demnitate.
4. (jur.; în unele ţări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanţei supreme sau cu atribuţii speciale pe lângă unele organe de jurisdicţie.
5. ~ de avocaţi = colectiv al avocaţilor dintr-o unitate administrativ-teritorială.
6. ~ de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina şi morala de partid etc.
7. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetăţenii cu aceeaşi avere sau cu acelaşi rang social.
8. instituţie de învăţământ public asemănător liceului, cu o organizare specială.
9. ~ de redacţie = organ consultativ pe lângă redactorul-şef al unei publicaţii; comitet de redacţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gymnasium, germ. Gymnasium, fr. gymnase)
1. (în Grecia antică) instituţie de învăţământ public pentru exerciţii atletice.
2. (la noi, în trecut) şcoală secundară cu patru clase, cursul inferior al liceului; (astăzi) ciclul al doilea al şcolii generale (clasele V-VIII).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. institut, lat. institutum)
1. instituție, așezământ unde se fac cercetări științifice.
2. instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți).
3. (în trecut) liceu particular.
4. local în care funcționează asemenea instituții.
5. (pl.) operă care cuprinde principiile dreptului roman din perioada împăratului Iustinian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. liceale)
1. care ține de liceu, privitor la liceu, de liceu.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. lycéen)
1. elev de liceu (ciclu de învățământ superior școlii generale).