Dictionar

lichen

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lichen
2. FR lichen
3. EN lichen; moss
4. DE Flechte
5. RU лишaйник
6. HU zuzmó
 

lichen crustaceu; lichen crustos; lichen pulverulent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lichen leprosus
2. FR lichen furfuracé; lichen pulvérulent; lichen à thalle lépreux
3. EN crustose lichen; steril crustose lichen
4. DE Staubflechte; lepröse Staubflechte
5. RU нaкипный лишaйник
6. HU kéregzuzmók, kéregtelepű zuzmók; pulverulens zuzmók, steril kéregzuzmók
 

lichen foliaceu; lichen fruticulos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lichen frondosus, lichen foliatus; lichen fruticosus
2. FR lichen foliacé; lichen buissonant
3. EN foliose lichen; fruticose lichen
4. DE Blattflechte; buschige Fechte
5. RU листовaтый лишaйник
6. HU lombos telepű zuzmók; bokros telepű zuzmó
 

licheni 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lichens)

1. pl. plante criptogame, cu talul din simbioza unei ciuperci și a unei alge, care cresc pe scoarța copacilor, pe ziduri.
2. (sg.) dermatoză caracterizată prin mici papule, care provoacă mâncărime.
 

LICHENI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. lichen „lichen”)

1. „licheni”.
 

LICHENI-, LICHENO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. lichéni-, lichéno-, cf. lat. lichen)

1. „licheni”.
 

lichenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lichénique)

1. (bot.) specific lichenilor; referitor la licheni; format din licheni.
2. (chimie) acid ~ = acid organic (C14 H24 O3), obținut din licheni de Islanda.
3. (chimie) (desuet) acid ~ = denumește un acid organic slab extras din licheni; acid fumaric.
 

acroblasteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acroblastèse)

1. ieșire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.
 

amfiteciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithèce, lat. amphithecium)

1. strat celular extern al capsulei mușchilor sau al apoteciului la licheni.
 

apoteciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apothécium)

1. organ reproducător, la ascomicete și licheni, în care se formează ascele.
 

ascolichene

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascolichenes)

1. pl. clasă de licheni dintr-o ciupercă și o algă verde sau albastră.
 

blastemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blastème)

1. mugur din care se va regenera un organ.
2. talul unui lichen.
3. materie vie, (semi)lichidă, din care s-au dezvoltat celulele sau organele.
 

caliptră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calyptre, gr. kalyptra)

1. țesut protector care acoperă vârful radicetei; piloriză.
2. (la licheni și mușchi) parte a arhegonului în care se formează sporii.