Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lichens)
1. pl. plante criptogame, cu talul din simbioza unei ciuperci şi a unei alge, care cresc pe scoarţa copacilor, pe ziduri.
2. (sg.) dermatoză caracterizată prin mici papule, care provoacă mâncărime.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. lichen „lichen”)
1. „licheni”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. lichéni-, lichéno-, cf. lat. lichen)
1. „licheni”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lichénique)
1. (bot.) specific lichenilor; referitor la licheni; format din licheni.
2. (chimie) acid ~ = acid organic (C14 H24 O3), obținut din licheni de Islanda.
3. (chimie) (desuet) acid ~ = denumește un acid organic slab extras din licheni; acid fumaric.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT lichenicolus
3. EN fucicole; fucicolous; lichenicole; lichenicolous
4. DE flechtenbewohnend; auf Flechten
5. RU живущий нa лищaйникaх
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lichénicole)
1. care trăiește, care crește pe licheni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acroblastèse)
1. ieşire a tubului germinativ prin vârful sporului, la licheni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphithèce, lat. amphithecium)
1. strat celular extern al capsulei muşchilor sau al apoteciului la licheni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apothécium)
1. organ reproducător, la ascomicete şi licheni, în care se formează ascele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascolichenes)
1. pl. clasă de licheni dintr-o ciupercă şi o algă verde sau albastră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calyptre, gr. kalyptra)
1. ţesut protector care acoperă vârful radicetei; piloriză.
2. (la licheni şi muşchi) parte a arhegonului în care se formează sporii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crampon)
1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.