lichid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. liquide, lat. liquidus)

1. corp sau substanță care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află; corp în stare lichidă.
2. substanță care se bea (apă, lapte, vin etc.); băutură, alcoolizată mai ales.
3. (biol.) soluție organică.
4. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.

cristal lichid

Parte de vorbire:  s.n. (sintagmă)  
Etimologie: (cf. fr. cristal liquide)

1. (chim., fiz.) stare a materiei care combină proprietățile unui lichid obișnuit și cele ale unui solid cristalizat; materie în această stare.
2. (chim., fiz.) substanță lichidă care poate lua o formă asemănătoare cristalelor (de exemplu sferică).

lichid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. liquide, lat. liquidus)

1. care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află.
2. care curge sau tinde să curgă datorită coeziunii slabe a moleculelor; (prin anal.) care este de consistență scăzută.
3. stare ~ă = stare a materiei manifestată de corpuri care nu au formă proprie și al căror volum este invariabil.
4. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat.
5. (lingv.) consoană ~ă = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante; lichidă.
6. (lingv.) grup ~ = grup consonantic format din două consoane, dintre care una este lichidă.
7. (figurat) clar, limpede.
8. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.

lichid; suc; zeamă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT liquamen, liquor
2. FR jus; suc
3. EN juice
4. DE Saft; Flüssigkeit
5. RU жидкость
6. HU folyadék, folyékony, folyós, cseppfolyós; nedv, lé

lichidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din fr. liquide, lat. liquidus)

1. (lingv.) nume dat consoanelor laterale și celor vibrante; consoană lichidă.

lichida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. liquider)

1. a pune capăt, a termina, a încheia (o acțiune).
2. a îndeplini formalitățile pentru încetarea definitivă a unei situații juridice sau financiare.
3. (refl.) a-și plăti datoriile.
4. (arg.) a omorî, a asasina.

lichidabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. liquidable)

1. care poate fi lichidat sau trebuie lichidat.
2. (fam.) care poate fi terminat rapid.

absorbant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
3. adj. (fig.) care preocupă.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

acetofenonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool și eter, folosit în industria parfumurilor.

acetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétone)

1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri și vopsele etc.

acidimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acidimètre)

1. aparat folosit în acidimetrie.
2. instrument care măsoară cantitatea de acid dintr-un lichid; acidometru.

acidizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. acidisation)

1. acțiunea de a acidula, de adăugare a unei cantități de acid într-o soluție, lichid et cetera; acidulare.