Rezultate principale (Lichid.):
Lichid
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. liquide, lat. liquidus)
1. corp sau substanță care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află; corp în stare lichidă.
2. substanță care se bea (apă, lapte, vin etc.); băutură, alcoolizată mai ales.
4. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.
Rezultate secundare (Lichid.):
Cristal lichid
Parte de vorbire: s.n. (sintagmă)
Origine: (cf. fr. cristal liquide)
1. (chim., fiz.) stare a materiei care combină proprietățile unui lichid obișnuit și cele ale unui solid cristalizat; materie în această stare.
2. (chim., fiz.) substanță lichidă care poate lua o formă asemănătoare cristalelor (de exemplu sferică).
Lichid, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. liquide, lat. liquidus)
1. care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află.
2. care curge sau tinde să curgă datorită coeziunii slabe a moleculelor; (prin anal.) care este de consistență scăzută.
3. stare ~ă = stare a materiei manifestată de corpuri care nu au formă proprie și al căror volum este invariabil.
4. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat.
5. (lingv.) consoană ~ă = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante; lichidă.
6. (lingv.) grup ~ = grup consonantic format din două consoane, dintre care una este lichidă.
8. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.
Lichid; suc; zeamă
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Saft; Flüssigkeit
6. HU folyadék, folyékony, folyós, cseppfolyós; nedv, lé
Lichidă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din fr. liquide, lat. liquidus)
1. (lingv.) nume dat consoanelor laterale și celor vibrante; consoană lichidă.
Lichida
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. liquider)
1. a pune capăt, a termina, a încheia (o acţiune).
2. a îndeplini formalităţile pentru încetarea definitivă a unei situaţii juridice sau financiare.
3. (refl.) a-şi plăti datoriile.
Lichidabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. liquidable)
1. care poate fi lichidat sau trebuie lichidat.
2. (fam.) care poate fi terminat rapid.
Absorbant, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absorbant)
1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
Absorbţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)
1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.
2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
Acetofenonă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophénone)
1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor.
Acetonă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétone)
1. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri şi vopsele etc.
Acidimetru
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acidimètre)
1. aparat folosit în acidimetrie.
2. instrument care măsoară cantitatea de acid dintr-un lichid; acidometru.
Acidizare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. acidisation)
1. acțiunea de a acidula, de adăugare a unei cantități de acid într-o soluție, lichid et cetera; acidulare.